mesart

Anyámnak


Nem te voltál hibás anyám, édes anyám
hogy elmentünk az idegenbe
te nem, anyánk mely meleg kebledhez
vontál minket is, idegeneket és jövevényeket
mintha sajátaid lettünk volna elejétöl fogva.

Egy mostoha azt sorolta nekünk
hogy Atjánk meghalt vagy talán nem is létezik
eröd ellankadt és tejed keserü lett mind az üröm

és igy elindultunk az idegenbe
Atjánkat keresni
(igaz csekély tejet is)
remélve hogy ujra viszszatérünk.

Viszsza maradtál hofehér ösz fejeddel
távolba tekintve és halkan suttogva:
„ezeket többé nem látom“

Most ott ülsz és más csorompok játszanak öledbe
tanitnád öket mit mondott Atjuk
de ök félszemmel az idegen aszony
telli keblérre kacsintanak
gondolvánn hogy édesseb teje vann

nem tej az, mondom én néktek,
hanem mérreg
mely ostobasághoz visz
(egyröl tudom biztossan hogy belepusztult)
és fiaji joggal kérdezni fogják
mirre jöttél ide? hogy elvegyed ostobasággunkat
mely csak nekünk jár?

Csokoljátok anyánk öreg arcát
simogassátok ösz fejét
halgassátok tanácsát
gyönyörü, szebb mint valaha volt
betakarta kendöjévvel szemérmessen kebleit
és várja az Atja és gyermekeji hazatérését.

3.nov.2011 mesart (nagymamámnak és szülöhazámnak)

Mamei

Nu a fost vina ta mamă că am plecat
tu mama dulce ce ne-ai înfiat pe noi
cei pribegi şi străini
şi ne luaseşi la sânul tău dulce
de parca-m fi fost ai tăi dintotdeauna.

Un vitreg ne-a zis că n-om avea tată
că-i mort, ba chiar că n-o fi
puterile ţi se sleiseră
laptele avea gust de pelin

Şi-am plecat să-l căutăm pe tata
(ba chiar şi ceva lapte)
în străini
sperând în curând iar să venim

te-am lăsat în urmă căruntă
cu ochii perduti
molcom şoptind
„pe ăştia nu-i mai văd“

Acu şezi cu alţi prunci zbenguindu-se-n poala-ţi
i-ai învăţa ce a zis tata
dar ei ochesc spre sânii voluptoşi ai străinei
crezând că lapte mai dulce are

Nu-i lapte acela, vă spun eu, ci venin
ce la sminteală duce
(de unul ştiu sigur că l-a prăpădit)
iar fii ei vor întreaba pe drept
„ la ce-ai venit să ne iei sminteala
ce nouă ni se cuvine?“

sărutaţi faţă brăzdată a mamei
mângâiaţi-i părul cărunt
primiţi-i povața
mai frumoasă ca oricând
şi-a ascuns sfioasa cu mahrama sânii
şi-aşteaptă să se-ntoarcă tata și pruncii curând


2. noiembrie 2011 mesart

JAKAB ÉS ÉZSAU

Töröld a könny és vér nyomát
nyujstd kezed felebarátodnak
mely ugyan csak rabszolga
Állitsd meg a testvérgyülöletet
és hadd repüljön a fehér galamb.
Nem érzed a szörny büzét
mely szomjasan kerülget?

Dobd el a tört
és nyisd karjajid ölelésre
annak ki ugyan attol az atjátol származik
A szakadékon keresztül hid
az a gerenda melyen valaha
a meny a földel békült
Az Egyedüli a hegyen azt mondá
Fiunak nevez ha a békét keresed.





11 XII 2011

ESAU ŞI IACOV


Şterge dâra lacrimii şi sângelui
întinde mâna celui seamăn ţie
ce tot rob este
Opreşte ura de frate şi lasă porumbelul alb să zboare
Nu simţi duhoarea dihaniei
ce dă târcoale setoasă?


Aruncă pumnalul şi deschide-ţi braţele
pentru cel ce are acelaşi tată
Peste abis stă punte
bârna pe care se împăcase cândva
cerul şi pământul
Unicul spunea pe munte
că te vei numi fiu
de cauţi pacea

11 XII 2011

NEÎMPLINIRI

Asemeni mie te văd
alergând şi căutând
ce ţi-ar putea umple golul.

Striveşti boabe între degete
sorbind licoarea
dar setea îţi rămâne

Te înconjoară
cei mai frumoşi fluturi
culegându-ţi mierea
dar doru-ţi rămâne

Ziua faci tumbe de cuvinte
cu un ochi plângând
adunând aplauze şi zâmbete

În ceasuri târzii de insomnii
te înghesuie singurătatea
ţi-ai sfaşia trupul jertfă
să o alungi

29. XI 2011 mesart

Pasărea sacrificată

S-a născut liberă
să zboare pân la stele
i s-au ciuntit aripile
penele de aur
le-a dăruit
prietenii mascaţi
au prins-o în laț
vânătorii
i-au înfipt săgeţile
corbii
i-au smuls măruntaiele
cântul îi va amuţi
I-a mai rămas numai inima,
şi unica vină
să fi iubit
 
21 XII 2011 mesart

Die Flucht

Auf der Flucht von der Abgrund des Nichtseins
klettere ich den Berg hoch
Ich klammere mich an wackelige Felsenecken
der Absturz in der Tiefe in kauf nehmend.

Herr!
Wann erreiche ich die Zuflucht
Die die Spitze krönt?


11. XI. 2011 mesart

Fuga

În fuga mea de abisul nefiinţei
mă caţăr pe munte
prinzându-mă de colţuri de stâncă
ce se clatină,
riscând prăbuşirea în adânc.

Doamne!
Când am să ajung la refugiul
ce încununează piscul?

11. XI. 2011 mesart

Venus verticordia

Mângâie cu palma
blocul de marmură
răscumpărat
din mâna pietrarilor
şi negustorilor din Silezia
Sudoarea îi umezea fruntea
în timp ce-i dăltuia chipul
Trecu cu degetele peste buzele ei
I se păru că-i şopteşte
Dezvelind-o încet
de roca ce o ţinea captivă
îşi afundă obosit
fruntea fierbinte
între sânii ei reci
îi auzi inima bătând
Lacrimile îşi urmau drumul
spre dalta căzută
topind ele înşişi
învelişul de piatră

Când se lumină de zi
îi găsiră încremeniţi
contopiţi
într-un bulgăre de lut

8 II 2012 mesart

Vis de lună plină

m-a întâlnit o fiinţă în văzduh
şi mi s-a lipit de buze

avea plete lungi întunecate
legate-n spate
fața cu trăsături fine
bărbat? femeie? înger?

mi-a dat un sărut lung, adânc
de mi s-a zguduit pântecul
şi m-am trezit
uimită, uluită, surprinsă, speriată

palpitând

octombrie 2008 mesart