mesart

Mamei

Nu a fost vina ta mamă că am plecat
tu mama dulce ce ne-ai înfiat pe noi
cei pribegi şi străini
şi ne luaseşi la sânul tău dulce
de parca-m fi fost ai tăi dintotdeauna.

Un vitreg ne-a zis că n-om avea tată
că-i mort, ba chiar că n-o fi
puterile ţi se sleiseră
laptele avea gust de pelin

Şi-am plecat să-l căutăm pe tata
(ba chiar şi ceva lapte)
în străini
sperând în curând iar să venim

te-am lăsat în urmă căruntă
cu ochii perduti
molcom şoptind
„pe ăştia nu-i mai văd“

Acu şezi cu alţi prunci zbenguindu-se-n poala-ţi
i-ai învăţa ce a zis tata
dar ei ochesc spre sânii voluptoşi ai străinei
crezând că lapte mai dulce are

Nu-i lapte acela, vă spun eu, ci venin
ce la sminteală duce
(de unul ştiu sigur că l-a prăpădit)
iar fii ei vor întreaba pe drept
„ la ce-ai venit să ne iei sminteala
ce nouă ni se cuvine?“

sărutaţi faţă brăzdată a mamei
mângâiaţi-i părul cărunt
primiţi-i povața
mai frumoasă ca oricând
şi-a ascuns sfioasa cu mahrama sânii
şi-aşteaptă să se-ntoarcă tata și pruncii curând


2. noiembrie 2011 mesart