mesart

Dimineață pe marginea cuibului

S-a întins spre mine cerșind
și mi-am întors fața cu durere
Cum să mă despic intre milă și dezgust?
Pe plisc îi atârna încă fîșii din inima mea sângerândă
amestecate cu puful puilor

M-am cuibărit pe marginea cuibului
și zgribulesc
aşteptând razele soarelui
să mă încălzească.

Soarele apare sigur în fiecare dimineața
știu că este chiar dacă nu-l văd
cât se îngrijește de cealaltă emisferă

Când apare mi-aş desface aripile ciuntite
să-i zbor în întâmpinare
și să mă topesc ca ceara
pe razele lui.

Dar nu pot.
Aripile mele păzesc puișorii speriați
care încă n-au învățat să zboare
și le așez penele răscolite de pliscul nemilos
al păsării ce se-nvelește-n noapte.


17. noiembrie 2009