mesart

Si totuși...

Am cautat-o.

Mi-am jertfit trunchiul ca sa o capăt,
și a fost scuipat și lovit.
Mi-am dăruit seva în speranța sa o ademenesc.
Vîscul din vîrf a sorbit-o.
Credea că i se cuvine
și m-a strivit.

Nu am găsit-o ...

nu este
nu există


Stau aici pom bătrîn
cu roade ce se rumenesc
și frunze care îngălbenesc și se pregătesc sa cadă.

Fără sa ma aștept a venit
cea căutata.
Pur și simplu în dar.
Un vînt de primăvara mi-a susurat intre crengi
și o volbura tînăra cu flori plăpînde
a început sa-mi înconjoare trunchiul.

Se întinde încet.
Mă acoperă lecuindu-mi zvasticele sângerânde
tăiate cu oțel „hart wie Kruppstahl”
pe scoarță
și ma-încălzesc sub soarele văratic.
Ah, de-ar tine veșnic!

O iubesc din văzduh, acea volbură
- pur și simplu -
fără sa o pot atinge cu ramurile
Oare mi le va înveli vreodată?
Nu aștept nimic și nici nu o țin captivă.

În toamna ma vor părăsi frunzele
și roadele
Vîscul în vîrf va triumfa
Va veni iarna
și-mi vor rămîne ramurile uscate și noduroase

Poate ca și iedera va cauta în alta parte seva
și eu voi muri în tăcere
mii de morți lăuntrice
dar voi ști:
există
este

24.07.2009 mesart