mesart

Venus verticordia

Mângâie cu palma
blocul de marmură
răscumpărat
din mâna pietrarilor
şi negustorilor din Silezia
Sudoarea îi umezea fruntea
în timp ce-i dăltuia chipul
Trecu cu degetele peste buzele ei
I se păru că-i şopteşte
Dezvelind-o încet
de roca ce o ţinea captivă
îşi afundă obosit
fruntea fierbinte
între sânii ei reci
îi auzi inima bătând
Lacrimile îşi urmau drumul
spre dalta căzută
topind ele înşişi
învelişul de piatră

Când se lumină de zi
îi găsiră încremeniţi
contopiţi
într-un bulgăre de lut

8 II 2012 mesart

Vis de lună plină

m-a întâlnit o fiinţă în văzduh
şi mi s-a lipit de buze

avea plete lungi întunecate
legate-n spate
fața cu trăsături fine
bărbat? femeie? înger?

mi-a dat un sărut lung, adânc
de mi s-a zguduit pântecul
şi m-am trezit
uimită, uluită, surprinsă, speriată

palpitând

octombrie 2008 mesart