mesart

Darul unui vis


Abigail către David


te-am invitat la dineu, iubite
Am aşternut masa cu roadele sufletului meu
şi te aştept


Am pus la mijloc lumânarea dragostei mele
şi mă mistui asemenea ei
aşteptând

Nu-ţi cer nimic în schimb
dar îţi dărui totul,
tot ce sunt,
tot ce-aş fi

Te-aştept cu masa pusă, iubite
chiar de-o fi s-aştept o veşnicie


24.02.2010 mesart

Dimineață pe marginea cuibului

S-a întins spre mine cerșind
și mi-am întors fața cu durere
Cum să mă despic intre milă și dezgust?
Pe plisc îi atârna încă fîșii din inima mea sângerândă
amestecate cu puful puilor

M-am cuibărit pe marginea cuibului
și zgribulesc
aşteptând razele soarelui
să mă încălzească.

Soarele apare sigur în fiecare dimineața
știu că este chiar dacă nu-l văd
cât se îngrijește de cealaltă emisferă

Când apare mi-aş desface aripile ciuntite
să-i zbor în întâmpinare
și să mă topesc ca ceara
pe razele lui.

Dar nu pot.
Aripile mele păzesc puișorii speriați
care încă n-au învățat să zboare
și le așez penele răscolite de pliscul nemilos
al păsării ce se-nvelește-n noapte.


17. noiembrie 2009

De bun rămas


de-o fi să plec subit şi neaşteptat
nu va fi de bună-voie
însă nu voi avea de ales

de-o fi să plec subit şi neaşteptat
să nu rămâi răzvrătit şi neîmpăcat

de-o fi să plec subit şi neaşteptat
să păstrezi ce te-am învăţat
să urmezi calea ce ţi-am arătat

de-o fi să plec subit şi neaşteptat
şi ai să visezi că sufăr
să ştii că nu-i adevărat

de-o fi să plec subit şi neaşteptat
să ştii că-mi este bine
ştiu unde am plecat

de-o fi să plec subit şi neaşteptat
să ştii că te aştept cu răbdare
la poarta de mărgăritare

de-o fi să plec subit şi neaşteptat
mă vei găsi
dar trece peste unica punte,
neapărat!

26.10. 2009 mesart

Si totuși...

Am cautat-o.

Mi-am jertfit trunchiul ca sa o capăt,
și a fost scuipat și lovit.
Mi-am dăruit seva în speranța sa o ademenesc.
Vîscul din vîrf a sorbit-o.
Credea că i se cuvine
și m-a strivit.

Nu am găsit-o ...

nu este
nu există


Stau aici pom bătrîn
cu roade ce se rumenesc
și frunze care îngălbenesc și se pregătesc sa cadă.

Fără sa ma aștept a venit
cea căutata.
Pur și simplu în dar.
Un vînt de primăvara mi-a susurat intre crengi
și o volbura tînăra cu flori plăpînde
a început sa-mi înconjoare trunchiul.

Se întinde încet.
Mă acoperă lecuindu-mi zvasticele sângerânde
tăiate cu oțel „hart wie Kruppstahl”
pe scoarță
și ma-încălzesc sub soarele văratic.
Ah, de-ar tine veșnic!

O iubesc din văzduh, acea volbură
- pur și simplu -
fără sa o pot atinge cu ramurile
Oare mi le va înveli vreodată?
Nu aștept nimic și nici nu o țin captivă.

În toamna ma vor părăsi frunzele
și roadele
Vîscul în vîrf va triumfa
Va veni iarna
și-mi vor rămîne ramurile uscate și noduroase

Poate ca și iedera va cauta în alta parte seva
și eu voi muri în tăcere
mii de morți lăuntrice
dar voi ști:
există
este

24.07.2009 mesart

Doliu


Copil regesc
mă sfâşie durerea
plecării tale înainte
de a fi fost zămislit

te aştepta culcuş cald
în ajun de lună plină
ai rămas din nou nesădit
în brazdele ce nu m-au cuprins

Ar fi fost singura îmbrăţişare
adevărată
care te-ar fi chemat


5 iunie 2012

Cântec de leagăn

De parc-am visat
să-ţi spun ceva
deschizând ochii
am uitat

Atârn în plumbul
zilelor cenuşii
dorindu-mi să sorb
soarele crescând

Îmi îngâni somnul
fața mi-o spală ochii
perdele de ploaie
între renăscutele lumi

Cântec de leagän
râs cristalin
pierdute paradisuri
caldul cămin
spune-mi că-i bine
sau că va mai fi
vocea mi-e slabă
îţi voi şopti


20 I 2012 mesart